Enlifemedia - Index

Enlifemedia - Magazinul Progresiv Aprilie 2008 Virtual Paper by enLife Media - Index

SUBIECTUL LUNII
Este interesantå, înså, abordarea
patronatelor: „Unde sunt magazinele
de dinainte de ’89? De ce nu s-au
dat patronatelor din industria
alimantarå, de ce nu au råmas la
agricultori, de ce nu au råmas la
producåtorii din conserve, de ce
aceste magazine au devenit peste
noapte o afacere foarte bunå pentru
politicienii noçtri cei de toate
zilele?“ Abordarea „så ni se dea“
implicå ideea cå „ni se çi cuvine“,
ceea ce nu rimeazå cu economia de
piaÆå, ci cu cea centralizatå. Lipsa
noastrå de culturå comercialå, fireascå
dupå anii de economie centralizatå,
nu justificå acest „så ni se
dea“. Cei care au çtiut cum sau au
dorit så înveÆe, çi-au înfiinÆat çi
dezvoltat propriile magazine. Modul
în care s-au gestionat spaÆiile fostelor
magazine tip alimentara este,
din påcate, o discuÆie fårå legåturå
cu subiectul acestei dispute. Este
adevårat cå în România alternativa
reÆelelor de proximitate nu este, încå,
suficient de puternicå pentru a reprezenta
un concurent serios çi un
canal de distribuÆie viabil. Totuçi,
conform tuturor datelor de piaÆå,
comerÆul tradiÆional este încå
majoritar în vânzårile de bunuri de
larg consum çi, conform celui mai
recent audit de univers al Nielsen
(septembrie 2007), numårul magazinelor
tradiÆionale era de circa
80.000, pe când al magazinelor
32 MAGAZINUL PROGRESIV Aprilie 2008
aparÆinând reÆelelor moderne nu
depåçea 600. În acest context,
reacÆia Consiliului ConcurenÆei,
care a declarat cå retailerii internaÆionali
nu sunt în situaÆie de
monopol este una corectå, întrucât
ponderea comerÆului modern în
vânzårile de FMCG se situeazå, în
medie, în jurul procentului de 30.
O privire în FranÆa
S-a invocat foarte mult legislaÆia
europeanå privind reglementårile
în privinÆa preÆurilor de vânzare çi
al amplasårii marilor centre comerciale.
Nimeni, înså, nu a reuçit så
expunå coerent principalele prevederi
ale acestor legi çi efectele pe care
ele le-au produs. Nevoia de reglementare
a distribuÆiei moderne a
apårut în pieÆele mature în anii
’80, dar de abia la mijlocul anilor
’90 ele s-au concretizat într-o legislaÆie
aplicabilå. În FranÆa, cel puÆin,
existå douå mari legi: una care reglementeazå
amplasarea magazinelor
– legea Raffarin, çi una care
se referå la relaÆiile dintre producåtori
çi comercianÆi – legea Galland.
În 1996, legea Galland avea douå
obiective importante. Mai întâi, gu-
La închiderea ediÆiei: Retailerii vor un Cod de Bune Practici care så nu îngrådeascå
negocierile cu producåtorii
ReprezentanÆii AsociaÆiei Marilor ReÆele Comerciale din România (AMRCR) au declarat cå sunt
de acord cu elaborarea unui Cod de Bune Practici cu condiÆia så nu îngrådeascå libertatea
de negociere dintre retaileri, producåtori çi procesatorii din industria alimentarå. „Credem
cå am putea ajunge la o înÆelegere cu producåtorii çi procesatorii. Trebuie reÆinut cå un
Cod de Bune Practici nu este o lege çi el nu trebuie så îngrådeascå libertatea de negociere“,
a declarat preçedintele AMRCR, Dan Çucu. Acesta a adåugat cå producåtorii çi procesatorii
trebuie så înveÆe så-çi eficientizeze producÆia în raport de costurile materiilor prime.
„Producåtorii çi procesatorii trebuie så-çi eficientizeze producÆia pentru a face faÆå
majorårilor de cost cu materia primå. Cred cå este absolut obligatoriu ca eficienÆa comer-
Æului modern så treacå în performanÆele producåtorului çi procesatorului. Nu în comerÆ
este problema, deoarece activitatea comercialå este cea mai eficientå verigå din tot acest
lanÆ”, a spus Dan Çucu.
Vicepreçedintele AMRCR, Alexandru Vlad, a adåugat cå între 70-80% dintre produsele
alimentare comercializate în super çi hypermarketuri sunt produse în România. De asemenea,
nici un lanÆ de magazine care comercializeazå în principal produse alimentare, nu are o
marjå de profitabilitate mai mare de 5% din cifra de afaceri. Potrivit lui Vlad, taxele
percepute de comercianÆi reprezintå, de fapt, „måsuri de marketing” practicate de
retaileri în întreaga lume.
Patronatele çi sindicatele din industria alimentarå au propus elaborarea unui Cod de
Bune Practici Comerciale în vederea eliminårii abuzurilor de putere exercitate de
supermarketurile din România asupra producåtorilor naÆionali prin impunerea unor
condiÆii contractuale excesive. Potrivit producåtorilor çi procesatorilor, „lipsa de
transparenÆå” a constituirii preÆului de raft creeazå confuzie în rândul consumatorilor în
ceea ce priveçte adaosul comercial real.
vernul a dorit så reducå dezechilibrul
dintre furnizori çi comercianÆi
prin limitarea puterii de cumpårare
a lanÆurilor de retail, iar, în al doilea
rând, dorea så protejeze maga-
În FranÆa, existå douå mari legi: una care reglementeazå amplasarea
magazinelor – legea Raffarin, çi una care se referå la relaÆiile dintre
producåtori çi comercianÆi – legea Galland.
zinele mici de competiÆia durå venitå
din partea celor mari. Legea Galland
a adus çase mari schimbåri în
retailul francez:
� s-au schimbat regulile de facturare,
astfel încât retururile trebuie
så aparå pe facturå, çi nu pot fi
negociate la sfârçitul anului. Mai
mult, serviciile comerciale oferite
de retaileri (activitåÆi promoÆionale,
dispuneri la capåt de raft etc.) trebuie
så aparå pe o facturå specialå
çi nu negociate ad hoc;
� vânzarea în pierdere este interziså,
iar acest prag este definit ca fiind
preÆul de pe facturå (în noile condiÆii
de facturare), la care se adaugå
preÆurile de transport çi taxele.
ComercianÆii nu mai pot stabili
preÆuri de vânzare sub preÆurile de
achiziÆie, iar profitul så fie realizat
din perceperea de la producåtori a
unor taxe pentru diverse servicii;
� practica „preÆurilor excesiv de
mici“ este de asemenea interziså.
Aceastå prevedere completeazå interdicÆia
privind vânzarea în pierdere
çi se referå cu precådere la
mårcile proprii. „PreÆurile excesiv
de mici“ nu sunt definite de lege;
� refuzul de a aproviziona cu produse
este acum permis;
� nu mai sunt permise taxele de listare
fårå beneficii reale (ex. Servicii
furnizate de retailer). Mai mult,
comercianÆii care cer taxe de listare
trebuie så se angajeze la un volum
minim de cumpårare, care trebuie
så fie proporÆional cu taxa perceputå
(legea nu då indicii privitoare
la aceastå proporÆie);
� un comerciant care nu mai doreçte
så cumpere un produs trebuie
så trimitå o notificare scriså furnizorului,
çi invers.
Din considerente de spaÆiu, ne
vom opri aici, cu promisiunea cå
vom continua în numårul urmåtor.
Roxana Baciu